Ne ciocnim, deja, cu galaxia Andromeda

Universul este plin de galaxii. Atunci când sunt reprezentate în imagini, galaxiile par zone bine delimitate, cu începuturi și sfârșituri clare. Realitatea, însă, nu este deloc atât de evidentă.

Potrivit unui articol publicat în revista Nature Astronomy, o echipă de oameni de știință sugerează că granițele dintre galaxii, în spațiul interstelar, ar trebui redefinite. Conform acestei definiții, limita exterioară a Căii Lactee s-ar întinde mult mai departe decât se credea până acum. De fapt, marginile cele mai îndepărtate ale galaxiei ar ajunge până la galaxia Andromeda, cel mai apropiat vecin galactic al nostru. Deși această zonă nu conține stele sau planete masive, nu este nici spațiu gol. Ea găzduiește bule mari de gaze, care abia recent au început să fie studiate. Gazele există în așa-numitul mediu circumgalactic (CGM) și înconjoară galaxiile.

Astronomii știau de mult că atât Calea Lactee, cât și galaxia Andromeda, se îndreaptă una spre cealaltă și că, în cele din urmă, se vor ciocni. Desigur, estimările arată că acest lucru nu se va întâmpla decât peste aproximativ patru miliarde de ani.

Nikole Nielsen, profesor asociat la Universitatea Swinburn, a declarat:

„Este foarte probabil ca mediile circumgalactice ale propriei noastre Căi Lactee și ale Andromedei să se suprapună deja și să interacționeze. Vedem acum unde se oprește influența galaxiei, tranziția prin care devine parte a ceea ce înconjoară galaxia și, în cele din urmă, unde se alătură rețelei cosmice mai largi și altor galaxii. Dar, în acest caz, se pare că am găsit o graniță destul de clară în această galaxie între mediul interstelar și mediul circumgalactic.”

Deși acest lucru nu va avea implicații majore pentru cele două galaxii, el oferă informații suplimentare cercetătorilor. Asta va ajuta să înțelegem mai bine cum se formează galaxiile, cum se schimbă și cum evoluează în timp.

„Mediul circumgalactic joacă un rol uriaș în ciclul acestor gaze. Așadar, dacă putem înțelege cum arată acest mediu în jurul galaxiilor de tipuri diferite — cele care formează stele, cele care nu mai formează stele și cele aflate în tranziție între cele două — putem observa cum schimbările din acest rezervor ar putea fi, de fapt, motorul transformărilor din galaxia însăși.”

Pe măsură ce tehnologia avansează, astronomii vor putea, probabil, să studieze mediul circumgalactic și al altor galaxii mai îndepărtate și să afle mai multe și despre acestea.

Ciocnirea galaxiilor sună înfricoșător.

[sursa]